alaptare

sunt in luna a 8-a de sarcina (in realitate) si astept o fetita.
in vis, nascusem deja; fetita nu parea tocmai nou-nascuta, ci arata cam de 2-3 luni, cu un frumos smoc de par saten in frunte. se facea ca-mi alaptam puiutzul si o admiram cu bucurie cum trage cu nesat si intr-atat de nerabdatoare din sanu-mi stang din care curgea lapte in abundenta. (nici nu reusea sa prinda sfarcul cum trebuie atat era de pofticioasa). ce am retinut ft bine este fata micutei foarte luminoasa si frumoasa si toata caldura, bucuria, duiosia si linistea imensa pe care am simtit-o tinand-o la pieptul meu. aaaaa....si stiu ca am incercat s-o mut si la sanul drept si ,la fel, inainte sa suga, mi-a cautat sfarcul cu infrigurare si cu mare pofta, muscandu-ma mai degraba, lucru care m-a induiosat si mai tare. si....cam asta a fost visul.
stiu ca se spune ca daca visezi copii mici, nu e de bine. insa acest vis a fost unul foarte frumos, cu o puternica senzatie de realitate, incat m-am trezit foarte bine dispusa si cu un nou sentiment, aproape de nedescris, indus de legatura mama-copil pecetluita prin alaptare.