bufnita alba

Eram in usa balconului. Spuneam motanului meu sa nu iasa la porumbei. Am zis ca ei dau din aripi dar mai si planeaza. Atunci am vazut cum vine de departe unul alb si i-am spus: uite ca vine unul dar nu da din aripi, planeaza. Si m-am gandit ca e ciudat ca planeaza atat de mult timp. Pe masura ce se apropia am observat ca era o bufnita alba foarie mare, cam cat un vultur. Era alba, parca de pufoasa ce rea mi se parea de un alb cu un strat foarte putin gri. Avea aripi mari si era frumoasa si mai departe venea in urma ei in zbor un stol intreg de bufnite albe. M-am gandit daca vor veni la balconul meu de la et.1, daca au cuib in podul case sau daca vor zbura peste casa. M-am speriat putin. Mi-am adus aminte , in vis, ca bufnitele , atunci cand tipa langa casa e de moarte. aele nu tipau. Pluteau, planau, dar ci viteza. Prima bufnita parca mi-a transmis in gand ca nu am de ce sa ma tem. Poate mi s-a parut, mi-am zis. Sper ca tata e bine. Tata dormea in alta camera (si in vis si in realitate) . Atunci m-am gandit ca e un semn ca a murit Sergiu Nicolaescu. Dar cineva mi-a spus in gand ca nu de el e virba ci de alt actor , putin mai tanar si mai scund ca el.