credinta

eram cu viitorul sot in tr-o curte.afara ploua torential.nu se vedea decat ploaia ,iar in ploaie o aura,un spirit,ofantoma....ceva ca umbra unui um.....a unui copil de 14-16 ani.nu stiu daca ne era teama....... de el .......de fulgerele care se vedeau foarte aproape de noi sau de tunetele foarte dese si tari care se auzeau.ne simteam uzi din cauza ploii.....neam strans in brate ,am spus RUGACIUNEA\'\'TATAL NOSTRU\'\' si aveam in mana si BIBLIA.La un moment dat a venit un copil de vreo 7-10 ani care parea a fi vecin ma luat de mana sa ies din curte (unde se pare ca nu mai ploua),iar eu am vrut sa-l iau si pe viitorul meu sot cu noi,care se pare ca se adapostise undeva,int-o incapere(dar nu camera)dar nu stiu cand si cum ajunsese acolo(asa aveam senzatia ca este undeva la adapost de ploaie),dar nu mam putut duce la el.....nu puteam ,era ca o forta care ma impingea spre poarta,spre iesire......daca vroiam sa ajung la el imi era greu,daca vroiam sa merg cu acel copil,imi era usor.am ajuns apoi intro casa(nu stiu cum sau daca cu cineva,dar aveam impresia ca am fost dusa in casa unor vecini)acolo era pe un pat vechi strimt ca o canapea,un copil de aceeasi varsta care parea sa fi fost abia scos din baie si care avea sub el un prosop,deasupra un alt prosop si tremura de frig foarte rau.tot odata pe piciorul stang al copilului statea cu capul o batrana,iar copilul asa de rau cum tremura de frig ,se tot \'\'zvarcolea\'\' intre acele doua prosoape,iar eu ma uitam la ei si ma intrebam cum de copilul nu a fost invelit cu o patura pentru a nu-i fi frig si cum de batrana,desi dormea,la miscarile piciorului copilului nu ramanea cu capul pe pat ci ramanea cu el pe picior de parca statea intentionat mereu cu capul pe piciorul copilului.Apoi mam trezit ca a sunat ceasul sa plec la munca