drumul initiatic

M-am visat in Israel (desi nu am fost acolo niciodata) si eram imbracata elegant dar modest, intr-un costum crem perlat ( o nuanta pe care in viata reala nu o folosesc ). Stateam la malul marii si priveam nist valuri indigo-rosiatice cu soarele la apus. Eram constienta ca ma astepta o importanta misiune si parca imi adunam curajul de a incepe ceea ce aveam de facut. Imi priveam mana stanga si pe inelar aveam 3 inele identice (tip verigheta) . Ingandurata am scos doua dintre cele trei inele si le-am aruncat in mare. Impacata am inceput sa merg dinspre mare catre un oras care se zarea in departare. Cararea din piatra cubica, devenea din ce in ce mai ingusta. Foarte multi drumeti incercau sa tina drumul drept pe carare dar foarte putini reuseau, cei mai multi se imbulzeau haotic. Mergeam tot inainte stiind ca voi ajunge acolo unde trebuie. Incepusem sa zaresc o cladire mare si alba , parea un templu sau un lacas de cult. La un moment dat mi-am spus in gand : \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"oare de ce trebuie sa fie atat de lung drumul si atat de greu?\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" dar urcam mereu. In acel moment de mine s-a apropiatun barbat in varsta care parea sa mearga in aceeasi directie. Cu o privire balnda mi-a spus: Toti avem Golgota noastra si toti putem ajunge unde trebuie, doar sa fim mereu atenti la valorile primordiale. \\\\\\\\r\\\\\\\\nBatranul mi-a daruit doua manunchiuri cu lumanari de ceara galbena, lumanari subtiri, unele taiate in doua. Mi-a spus : tine tu lumanarile acestea si da-le tuturor oamenilor care iti vor cere lumina. Fa in asa fel incat sa ai pentru toti cei care iti cer.\\\\\\\\r\\\\\\\\nMi-a mai spus: sa nu o uiti pe bunica Fausta, ea va asteapta acasa.\\\\\\\\r\\\\\\\\n(bunica Fausta a fost bunica logodnicului meu, ea a murit in 1995 la varsta de 112 ani).\\\\\\\\r\\\\\\\\nAcelasi batran a mai spus : nu uita ca trebuie sa te cununi cu Juan Antonio, el este unul dintre oamenii lui Isus din Nazaret.\\\\\\\\r\\\\\\\\nAtunci eu l-am intrebat pe batran cine este ; el a zambit si a spus :vei sti cand vei ajunge sus, la casa cea alba, voi fi si eu acolo.\\\\\\\\r\\\\\\\\nBatranul s-a indepartat in multime incercand sa ii ajute pe oameni si sa-i ghideze acea procesiune spre dealul cu cladirea cea alba. L-am pierdut din vedere. Mergand mereu am inceput sa impart din lumanarile primite de la batran. Oamenii continuau sa imi ceara si eu eram ingrijorata ca nu voi avea sufieiente pentru toti. La taiam bucati mai mici, ca sa ajunga la cat mai multa lume .\\\\\\\\r\\\\\\\\nAm ajuns sus , la o cladire complet alba. Sentimentul era de intoarcere acasa. \\\\\\\\r\\\\\\\\nIn cadrul porticului cu coloane de la intrare ma astepta batranul investmantat in haine lungi de tip oriental. Zambea si a facut un semn : de pe o alta carare venea logodnicul meu Juan Antonio . Si el avea un manunchi de lumanari in mana pe care le impartea multimii. Ne-am intalnit in fata batranului si el ne-a spus: acum rostul lucrurilor s-a implinit, veti impreuna si acum si in vremea ce va sa vina. \\\\\\\\r\\\\\\\\nJuan Antonio, perechea mea, s-a intors spre mine si a spus : daca Sfantul Petru a spus asta, trebuie sa il credem. Apoi ne-am asezat pe treptele cladirii si am spus: ce bine ca am ajuns acasa !\\\\\\\\r\\\\\\\\n......Au mai fost franturi de vis insa nu mi-l amintesc integral. M-am trezit cu nevoia stringenta de a aprinde o lumanare.\\\\\\\\r\\\\\\\\nVisul l-am avut azi noapte si astazi crestinii praznuiesc pe Sfantul Petru si Pavel.