drumul initierii

Ani (10/19/2009 1:19:33 AM): am visat ca am avut de facut un traseu foarte lung
o calatorie pe jos
si am mers mult prin sate necunoscute si peste campuri cu culturi agricole
mergeam tot pe jos incercand sa identific un loc anume
parca doream sa ajung undeva anume
la un moment dat am ajuns la un riu mare care cugea involburat inr-o albie adanca
acolo era numai un pod vechi facut din lemn
dar era tot rupt si putrezit plin de noroi si foarte umed
am incercat sa merg pe el dar am ametit
si atunci mi-am zis : eu tot trebuie sa ajung dincolo si voi ajunge
si m-am intins pe burta iar cu mainile ma tineam de marginile podului si asa inaintam
si chiar daca era noroi acolo, eu nu m-am murdarit deloc
am ajuns cu bine la malul celalalt
m-am ridicat si am mers mai departe
si am tot mers asa pana cand drumul s-a infundat
si atunci am mers pe langa un rau pe malul unei ape line de campie
unde era numai nisip cu urme de la camioane care carau nisip
i la un moment dat am gasit intrarea intr-o pestera
stiam ca altfel nu puteam merge mai departe decat numai daca intram in pestera aceea
si am intrat
era foarte mare, enorma
plina de pietre istorice cu inscriptii pe ele
foarte mult praf peste tot
si am inceput sa citesc pietrele acelea
textul spunea asa : "in ziua in care ea se va trezi, adevarul va veni peste lume si Kogaionul va trai din nou "
am memorat ceea ce scria acolo
dar nu tot
pentru ca unele lucruri erau scrise intr-un alfabet ciudat
pe jos era numai nisip
si am scris cu un bat pe nisip : " am fost aici si am gasit mesajul"
ca si cum trebuia sa citeasca cineva
pe urma am mers mai adanc in pestera si doream sa ies afara
stiam ca nu pot sa ma intorc inapoi pentru ca inapoi nu ma astepta nimic cunoscut si placut, doar inainte
am gasit un perete care avea o spartura ca o fereastra
mare, dreptunghiulara, se vedea cerul
numai ca era la inaltime
stiam ca eu trebuie sa ies afara pe acolo
si ma uitam in jur sa gasesc ceva pe care sa ma urc pana la spartura aceea
si cand m-am uitat mai bine am vazut eu ca pe jos erau milioane de paianjeni
dar nu m-am speriat
parca erau acolo de cand e pamantul, straturi peste straturi
am gasit o cutie veche, invelita in matase rosie in care erau niste documente vechi
am aruncat cutia afara
stiam ca voi avea nevoie de ea
si pana la urma am gasit o piatra pe care am adus-o si m-am urcat pe ea iesind cu greu pe acolo
am coborat pe partea cealalta si acolo erau adunati toti prietenii mei
stiau ca eu voi veni
si strigau :" uraaaaa !!!! ai reusit cel mai greu traseu ! ai ajuns la capat ! ai castigat !"
toata lumea batea din palme
am luat de jos cutia cu documente si am spus:
important este ca am dus la capat misiunea
si gata, m-am trezit