luna cazand

inca si acum mai sunt tulburata de visul pe care l-am avut...eram parca pe un camp cu case si oameni si oriveam toti la luna care era atat de aproape de noi.avea o forma ciudata jos era dreptunghiulara iar sus ovala..parca asteptam sa se intmple ceva deoarece luna se balansa din dreapta la stanga....pana cand,dintr o data a cazut si s a si ridicat intro clipita..a urmat un moment de tacere ..asteptam cu totii sa se intample ceva..rau.luna era nemiscata apoi in jurul ei s au format niste meteoriti in flacari.ei erau asezati in cerc.au inceput sa se invarta si apoi sa cada pe pamant,nu stiam ce sa fac.nu mi venea sa cred.cand am vrut sa fug in partea dreapta langa mine era un bebelus foarte mic in fasa.mi am dat seama ca era copilul meu de care nu stiam tatal lui fiind prietenul meu..acum imi faceam griji cum o sa salvez eu copilul acesta pentru ca stiam ca nu avem nici o sansa sa scapam vii din povestea asta..dintr o data mi am dat seama ca prietenul meu nu este langa mine ...era in centrul lunii care era mai mult ca un vas dreptunghiular jos si oval sus de culoare movulie si avea o foarte mare claritate.speram sa fi supravietuit caderii..m am trezit cu sentimentul ca inca mai poate fi in viata si ma va cauta...NU STIU CE ART PUTEA INSEMNA DAR CERT ESTE CA DE CEVA BUN NU POATE FI VORBA