Lupta

Visul a avut mai multe parti, destul de diferite intre ele.
Eram in apartamentul bunicilor. In bucatarie, sub pat, bunica avea o multime de perechi de cizme, unele mai vechi, altele mai noi, din care imi spunea sa-mi aleg ce vreau pentru ca mi-ar fi trebuit o pereche (imi trebuie si in realitate). Am ales unele, dar mi-a spus ca pe acelea le poarta ea. M-am mirat, pentru ca erau cizme inalte cu toc, pe care in relaitate n-ar mai putea sa le poarte. Totusi nu mi s-a parut total improbabil. N-am luat nimic pana la urma.
Putin mai incolo au sunat la usa doi tineri, sot si sotie, rude cu prietenul meu. Era seara, afara ploua si era frig. Au intrat in hol. Ea avea niste cizmulite foarte frumoase, pana la glezna, din petice din piele de diferite nuante (bej, maro, roscat, predominand culorile deschise), de calitate foarte buna.
Am intrebat-o de unde le-a luat si mi-a spus ca de la Viena, ca fusese acolo la un concert la opera, si tocmai se intorsese. Ziceau ca sunt foarte obositi.
Apoi ei eu coborat in fata blocului, trebuiau parca sa ia ceva de la masina.
Tot la bunici erau si sora si fratele meu, parca si parintii mei.
Am coborat scara blocului, si parca tot incercam sa ma ascund, sa nu ma vada nimeni. N-am reusit, la parter erau niste oameni pe care in realitate nu-i cunosc, dar spuneam ca sunt vecini.
Am inceput sa urc din nou scara, si m-am intalnit cu sora mea.
Avea in mana un sarpe veninos, mare si rosu inele negre. A inceput sa ma atace cu sarpele, iar eu incercam sa ma apar. Parul mi se lungise si se transformase intr-un fel de cozi impletite, lungi si negre, care semanau cu niste serpi. Erau foarte multe si imi stateau in fatza, formand ca un fel de protectie, ca un zid miscator. Eram practic ca celebra Meduza. Cozile se miscau oarecum de la sine, desi miscam capul si eu.
Eram speriata si incercam sa ma feresc de sarpe, dar imi era greu. Totusi nu m-a muscat. Langa mine venise si o pisica neagra, parca ziceam ca e pisica noastra, desi nu era. Incercam sa ma gandesc cum as putea sa ma folosesc de ea ca sa ma apar. Statea intr-o nisa a peretelui, in spatele meu, cam in dreptul umarului drept.
Spatiul unde ma luptam era foarte stramt si incomod. Practic eu eram pe o rampa a scarii, iar sora mea pe rampa de mai sus.
La un moment dat, sarpele s-a transformat, in sensul ca din el a mai crescut un sarpe mai mic, ca o ramificatie. Incercam sa ma apar in continuare. In continuare imi era foarte greu, dar nu am fost muscata. Param cu parul-meduza atacurile sarpelui.
Pe urma sarpele a mai capatat o ramificatie. Am inceput sa inteleg ca lupta avea mai multe nivele, cu dificultate tot mai sporita.
Intr-un fel era ca un soi de antrenament. Nu-mi era clar daca sora mea chiar imi vrea raul si ma va rani daca va avea ocazia, sau era chiar un antrenament. Oricum, imi era frica.
Ma gandeam sa-i spun sa se opreasca, ca am obosit si-mi ajunge, dar nu i-am spus pentru ca nu eram sigura de intentiile ei. Continuam sa ma apar.
Langa ea, putin mai sus pe scara, mai era cineva. Un barbat cunoscut, mai in varsta, dar nu-mi amintesc cine era. Oricum, el doar observa totul, nu se baga de nicio parte. Mi se pare ca a spus ceva la un moment dat, dar nu-mi amintesc ce.
M-am trezit brusc. Cred ca din cauza ca mi-a sunat ceasul. Lupta continua. Dupa ce m-am dezmeticit, ma intrebam daca nu m-am zvarcolit in somn.