nastere de urgenta

visul meu a inceput fara nici un fel de introducere. Eram pe strada, mergeam cu mama mea langa mine, la care eu ma uit in jos, spre burta mea. NU era foarte mare... In realitate ar fi o burta de o femeie insarcinata in 4,5 luni aproximativ ( NU stiu nu am fost insarcinata pana acum, niciodata. Nici nu astept un copil acum). Nu m-a surprins faptul ca eram gravida. Ma temeam pt ca trebuia sa nasc. Asa, dintr-o data. La doi pasi de noi, ca intr-un vis, o clinica privata. Intram acolo...ne asezam, si intr-o secunda mi se rupe apa, stiu ca trebuia sa nasc. Am inceput sa tip ca este vremea sa nasc. Apoi, trebuia sa ajung la etajul 2, pe niste scari inguste in forma de spirala. Ultimile trepte ma ameteau ,era foarte greu de urcat, dar ma temeam atat de tare sa pierd copilul, incat le-am urcat asa nici eu nu stiu cum. Parca facusem un efort colosal. Cand ajung acolo, am vazut ca paturile nu erau facute... Si stateam si ma uitam la ele. Intr-un final, nasteam....PE gura! O senzatie ciudata si neplacuta, dar apoi am vazut o fractiune de secunda copilul meu. Era superb. Baietel. Cu ochii verzi, superb. Il adoram. Urmatorul lucru din vis... Vine doctorul si imi spune ca ii pare rau, si am inceput sa plang. Nu va imaginati cum si cat. Urlete de durere... nu asumam acest lucru.