Ochi Albastri

Seara trecuta am avut un vis care m-a facut sa ma gandesc toata ziua de ieri la el. Deci, se facea ca vorbeam cu prietenul meu la telefon si cumva ne-am adus aminte de anul trecut cand el o avut concediu de Craciun si Revelion si o dormit la mine. Asa ca stabilisem sa facem si acum la fel, chiar daca nu e vreo sarbatoare sau ceva. Dar nu stiu cum s-o intamplat ca defapt am ajuns sa merg eu la el acasa, iar el sa vina la mine. Deci eu sa dorm la el acasa fara el, doar eu si familia lui, iar el fara mine, cu familia mea la mine acasa. Deci cumva am facut schimb de roluri. Eu in vis stiam ca el are o sora mai mica ( in realitate nu are defapt, doar in vis ) , care avea un handicap, adica era bolnava psihic, avea un sindrom sau ceva...hmm.. cum sa explic, deci putea sa vorbeasca, putea sa gandeasca, dar la un moment dat cand se solicita prea mult, ajungea la un punct in care se bloca, lesina, se ridica la loc, intra si in panica... ( eu stiam ca e bolnava psihic, dar nu stiam ca are asemenea reactii pana am ajuns sa stau efectiv la ei o noapte ). Mi-am facut bagajele si m-am dus. Sora lui era o fata foarte frumoasa, blonda spre roscat putin si niste ochi mari albastri ca ma uitam la ea ca la felul 15. ( am o slabiciune pentru ochii albastri ), insa mereu cand ma uitam la ochii ei nu rezistam sa ma uit f mult pentru ca se bloca si intra in crizele bolii ei. Stiu ca mama lor o plecat de acasa si m-o lasat singura cu ea. Nu prea am vorbit cu ea, pentru ca imi era jena, nu stiam cum sa ma comport cu ea, nu stiam nimic despre boala ei, deci am preferat sa faca ea primul pas, timp in care eu vorbeam cu prietenu meu mai mult la telefon. Insa din cate am observat era mereu cam indecisa asupra multor decizii care vroia sa le faca, ceea ce un om normal le-ar face imediat in viata de zi cu zi. Cand o venit ora de culcare...ne-am pus in pat si ca noroc ca am dormit chiar bine. A doua zi, sa zic mai pe scurt, am inceput sa vorbim mai mult, iar in momentele ei de luciditate imi spunea ca stima de sine ii e scazuta, ca se simte amenintata si neinteleasa, dar o spunea intr-un mod atat de inocent... aveam impresia ca vorbesc cu o fetita de 5 ani cu o funda rosie pe cap... insa mereu cand ma uitam in ochii ei tot aveam impresia ca si-i scapa si de cateva ori era sa si-i dea peste cap, dar reveneau la loc. Atunci evitam sa o privesc. La un moment dat vroiam sa merg acasa, ca m-o chemat si prietenu si vroiam sa imi petrec dimineata cu el, insa m-a insotit si sora lui care vroia sa intre. Insa el nu m-a lasat sa o duc sus in casa. O considera o prezenta negativa si nu e bine. Eu l-am ascultat, dar ajunse la scara s-a asezat in genunchi ea si si-a impreunat mainile si a inceput sa planga sa o las sa intre. Ca stie ca fratele ei nu o suporta, dar vrea si ea sa vada cum e la mine, insa cu toate astea nu am putut-o lasa sa intre. Era ceva ce imi spunea sa nu o las. Asa ca am lasat-o plangand in fata scarii. Ce sa insemne oare?