plecare

Am coborat, impreuna cu sotul si cu cumnatul meu dintr-un mijloc de transport, pare-se, autocar, cu multe bagaje si am pornit impreuna cu multi oameni spre o destinatie care parea sa fie scopul drumului nostru. Pana la un moment dat, sotul meu, care ducea in spate doar un rucsac mic - de obicei el duce bagajele mari - a fost langa mine, apoi, in multimea aceea, nu mi-am dat seama ca nu mai este acolo. Cand am ajuns la destinatie, era o aglomeratie de nedescris si nu mi-am dat seama ca sotul meu nu mai este langa mine. Trecusera deja vreo trei ore de cand coboraseram cu bagajele si eu nu stiam nimic de el. Toata lumea m-a indemnat da-l sun, asa am facut, dar telefonul era inchis. Am mai incercat, dar... nimic. Peste vreo cinci ore, timp in care eu si ceilalti am stat cu bagajele intr-un spatiu mic si am asteptat - nu stiu ce - mi-a venit ideea sa mai sun o data si sotul meu a raspuns foarte calm. L-am intrebat unde a fost si a inceput sa-mi spuna o poveste intortocheata din care n-am inteles nimic. A mai spus si ca se indreapta spre locul unde eram cu totii si-mi va explica mai bine atunci.\\r\\nProblema mea este ca ce am visat seamana cu niste intamplari din trecut. Visul este o prevestire ca se va mai intampla sau o teama care vine din subconstientul meu ca se va repeta? Sau subconstientul imi trimite un alt mesaj pe care nu-l descifrez? Nu stiu. cert este ca m-am trezit plangand. Am inceput in vis si m-am trezit cu lacrimile in ochi. Ce sa inteleg?