Regasirea sufletelor

Ma aflam in metrou ducandu-ma spre casa- nu-mi aduc aminte cu exactitate fiecare moment dar stiu ca la una dintre statii m-am intalnit cu o prietena, iar cand am intrebat-o de ce nu este acasa a raspuns ca s-a oprit sa ma astepte pentru ca s-a gandit ca sunt suparata pe ea( precizez ca m-a intrebat de cateva ori aceea persoana in viata reala, daca sunt suparata pe ea), dupa aceea cu o statie inainte de locul unde locuiesc am vazut ca scarile de la metrou erau lipite de fundul metroului si tot urcau si ne miram de ce. Am trecut fabulos de la o secventa la alta trezindu-ma afara intr-o zi insorita crezand ca ma plimb cu autobuzul 311 prin cartier. dar de fapt eu ma plimbam la picior cu o buna prietena din copilarie ajungand in fata gurii de metrou, am vazut masina 311, iar prietena mea era disperata ca nu o mai prindem. eu i-am zis sa stea linistita ca noi deja suntem in masina, iar ea mi-a raspuns sa ma uit in jur ca nu ne mai aflam acolo.Atunci am inceput sa alerg impreuna cu ea spunandu-i ca nu ne putem opri pentru ca in aceea masina se aflau sufletele noatre. Actfel, am ajuns in dreptul masinii exact cand usile erau pe cale sa se inchida, in acelasi moment mi-am pus piciorul stang si cu bratele le-am deschis.Aceasta era goala iar noi ne-am vazut sufletele care stateau acolo unele langa altele intocmai unei holograme. m-am asezat pe scaunul meu si parca am simtit cum sufletul s-a regasit cu corpul.