teama

Eram impreuna cu sotul meu intr-un apartament situat la un etaj superior parca et 9...Sotul statea intins pe pat iar eu eram in picioare. La un moment dat am auzit afara oameni alarmati si speriati, de parca urma sa se intample ceva rau... Cand m-am uitat spre geam incepuse ploaia. Se vedeau stropi pe geam dar nu se inorase inca afara. De undeva din stanga se intuneca din ce in ce mai mult,.dar nu am vazut nori negrii, era ca si cum cineva tragea o perdea neagra. La un moment dat m-am speriat si i-am spus sotului sa fugim deoarece imi era frica, iar el imi facea semn din maini ca si cum sa-l las in pace ca nu am de ce sa ma sperii. Speriata m -am asezat in tocul usii, desi ma gandeam sa fug pe scari, dar am realizat ca fiind la etajul 9 ma poate prinde pericolul pe scari (cred ca ma gandeam la un cutremur in momentele acelea). A venit si sotul si s-a oprit in fata mea, iar cand m-am uitat spre geam incercand sa vad de dupa el, am observat ca se formase din norii albi imaginea lui Dumnezeu (era inalt cu barba si plete, in partea dreapta de-a lungul corpului avea un toiag mare, iar in locul mainilor se formase tot din nori ca niste aripi care se largeau cat tinea imaginea pe care puteam sa o vad prin fereastra. I-am spus sotului foarte speriata, uite-l pe Dumnezeu! Cand el parca a vrut sa intoarca capul sa vada daca e asa cum spun eu, dintr-o data s-a facut intuneric bezna afara. In acel moment, in capul meu, credeam ca venise sfarsitul lumii si eram disperata ca nu era si baiatul nostru atunci cu noi. In secunda in care credeam ca se va termina cu noi toti, m-am trezit brusc. Mentionez ca si in realitate imi este foarte frica cand tuna si fulgera afara.