verighete

mergeam pe strazi necunoscute mie, strazi cu un aer oarecum invechit, de epoca veche.Am patruns in biroul lui, care era altfel decum il stiam- mare si rece,undeva la un subsol, sub un pod. Dintr-o data a aparut el,intr-o lumina calda, intr-o incapere devenita brusc luminoasa, cu verdeata in jur, cu o fereastra in spate-parca. Stiam ca mi-e drag si incercam sa imi ascund sentimentele, il priveam curios incercand sa pastrez un aer indiferent. Apoi i-am vazut fata zambitoare, stiu ca m-a imbratisat, parca m-a sarutat si atunci i-am observat mana cu doua verighete de aur, una mai groasa si o a doua langa, pe acelasi deget- mai subtire. L-am intrebat_\"te casatoresti?\" Iar el mi-a raspuns cu zambetul pe buze-\"da, a venit timpul, am cerut-o in sfarsit in casatorie\". Parca eram la capatul puterilor, fara speranta, cu tristetea de a-mi fi pierdut marea iubire- \"ma bucur pentru tine\", i-am spus cu jumate de gura.
Stiu ca m-am trezit si mi-am amintit mana lui cu cele 2 verighete si-am avut impresia ca iubesc.