Caine negru - caine alb

In vis eram barbat (nu e prima oara cand ma visez barbat) si trebuia sa fiu cavaler de onoare la nunta unei prietene (care in realitate nu exista) si de care am impresia ca eram indragostit in secret. Barbatul cu care ea trebuia sa se casatoreasca era un om inalt, brunet, cu cioc, un om destul de intunecat care mie imi crea o stare de anxietate. Mireasa avea un catelus micut, cafeniu-galbui, pe care il iubea enorm, dar care nu-l putea suferi pe mire. Asa ca eu fusesem desemnata (sau, mai degraba, desemnat) sa il duc la casa acestuia, din moment ce nu putea ramane la nunta pentru ca latra incontinuu. Casa era mare si intunecata, avand niste porti negre, metalice, foarte inalte si impunatoare. Am inchis cainele in curte, care intre timp devenise un dulau mare si negru. Cand s-a vazut inchis a inceput disperat sa incerce sa iasa prin grilajul portilor, in timp ce latra ingrozitor. Imi parea rau de el, dar am plecat in graba, sperand sa mai ajung la ceremonie. Pe drum insa, dupa ce am traversat o strada, am observat ca eram urmarita de caine, care acum era la fel de mare, insa alb. In mijlocul strazii, cainele s-a prabusit la pamant. Era enorm de slabit asa ca nu am putut sa nu-l ajut. L-am sprijinit pe brate astfel incat, cu chiu cu vai, a reusit sa ajunga la biserica. In chip ciudat, afara era foarte intunecat si IN BISERICA batea vantul. Am tarat cainele pana inauntru si cand am intrat, acesta si-a revenit brusc, devenind foarte puternic. Mai mult, o lumina puternica venea din directia lui. A inaintat spre altar si a inceput sa ii vorbeasca mirelui cu o voce groasa si impunatoare. Am incercat sa retin cat mai in detaliu visul, insa nu am putut sa tin minte si conversatia. In orice caz, cainele s-a dovedid a fi Dumnezeu, iar mirele fie era Diavolul, fie era posedat de Diavol, nu mai retin.