Lumanari

Eram langa un zid de beton fara capat cu sora mea. La un mom dat vad un inelus din aur cu o pietricica, dar foarte mic, cat sa incapa pe un creion. Uitandu-ma mai bine tot incep sa gasesc si alte bujuterii. Astfel ajung la o placa din zid mai sensibila si dand-o la o parte dau peste niste lumanari care erau asezate ca dintii, si, desi intoarse, cele de sus ardeau.Inauntrul "gurii"de lumanari era una rotunda, simpla, care ardea, dar gata sa se termine, cand am bagat mana acolo s-a stins, dar am aprins-o la loc. Atunci am auzit o voce de femeie care a spus:"Toate promiteti ca va intoarceti, dar nu o faceti". Era o voce joasa, grava. Tot timpul visului am avut senzatia de spatiu misterios, vrajit, aflat sub stapanirea unor spirite. In plus aveam un sentiment de obligatie fata de vocea din vis, motiv pentru care m-am intors la un moment dat acolo sa aprind lumanari si am dat peste o batrana care mi-a zis ca locul e ciudat si ca acolo nu e nici aer, nici apa sau lumina. M-am trezit pentru ca numai suportam senzatia de apasare din vis, era un sentiment prea impovarator.