Sarpe

Sunt in casa. Deodata, totul dispare si in jurul meu totul se face alb. Nu vad nimic in jur, doar albul pare sa invaluie casa, camera, totul. Se lasa o ceata deasa. Parca sunt imagini din trecut, uitate, care incearca sa ma cuprinda atat pe moment, cat si pe viitor. In fata mea apare marea... Iar eu ma aflu in mijlocul ei, numai ca par sa stau pe ceva. In fata mea se ridica o limba de pamant si in mijlocul ei sta un sarpe mare, galben, incolacit. Apare fratele meu acolo. Eu imi spun in gand: " Trebuie sa plec de aici inainte ca sarpele sa se trezeasca. E veninos, m-ar putea musca." In momentul acela, sarpele se trezeste si alearga spre mine si spre fratele meu. Fara sa-mi pese de el, ma uit disperata in jur. Acum ma aflu pe malul marii, dar in casa! Saprele se taraste spre mine cu mare viteza, iar eu apuc sa deschid usa altei camere, intru acolo si inchid usa. Ma simt in siguranta, dar dincolo de usa, fratele meu tipa si ma implora sa ii deschid usa. Dar n-o deschid. Si parca sunt cuprinsa de o cruzime iesita din comun. Aud cum sarpele se apropie de fratele meu si il musca. Aud un tipat si apoi totul devine neclar, apoi negru. Apoi ma trezesc.