disperare

noapte.haos.teama.sentimentul ca ceva se intampla.nu percepeam ce!alergam undeva.nu stiu spre ce anume,stiu doar ca aveam un sentiment ciudat de disperare,ca avea sa se intample ceva urat.apoi s-a declansat iadul!! alergam pe strazi printre ruine,trupuri de oameni sfartecati,tipete,pamantul se cutremura,ca in timpul unui bombardament.apoi am vazut CRUCEA DE PE CARAIMAN !S-a frant in doua si a cazut.era din piatra si bolovanii au ajuns pana la mine.atunci am stiut ca trebuie sa imi caut fiul care se afla chiar la baza crucii.L-am cautat printre trupuri sfartecate.si-ntr-un final l-am gasit.urlam de durere! aveam in maini doar capul .gatul,si putin din umeri.avea pe cap o casca de soldat.am inceput sa tip sa se trezeasca.AM IMPLORAT PE DUMNEZEU SA IL SALVEZE.Atunci a deschis ochii.TRAIA ! L-am luat in brate si impreuna cu mama mea ( traieste) am alergat sa caut o masina sa mergem la spital.un domn s-a indreptat spre mine cu niste bani ( mari,din hartie) si m-ia spus sa iau taxiul acela.si mi l-a aratat.imi tineam in taxi fiul in brate.ii spuneam ca o sa fie bine.si in gand ii multumeam LUI DUMNEZEU CA L-A SALVAT.NU CONTA CA NU AVEA RESTUL TRUPULUI.IMI AVEAM FIUL APROAPE,TRAIA ,AVEAM SA IL INGRIJESC SI IL AVEAM LANGA MINE.!FIUL MEU MA PRIVEA CU OCHII LUI FRUMOSI.IN EI CITEAM UN SENTIMENT DE SIGURANTA SI DE BUCURIE CA L-AM GASIT....apoi m-am trezit.(in realitate,am un fiu de 19 ani,pe care il cresc singura tatal lui a decedat cand el avea 8 ani.familia mea afost alaturi de mine,iar mama mea o faptura DUMNEZEIASCA,m-a sprijinit cum nici in vise nu as fi crezut ca se poate.