prapastie

Trebuia sa ajung undeva , un loc bine definit,impreuna cu persoane foarte apropiate.Pentru a ajunge acolo am fost nevoita sa urc o scara de o lungime incredibil de mare,apropiata de infinit.Scara pozionata la 90de grade fata de orizontala.Din cauza asta efortul la care au fost supuse bratele a fost mare de tot.Efortul a fost alimentat si de frica .Fiecare prindere a balustradei de langa scara ,fiecare prindere insemnand un nou pas .era din ce in ce mai puternica din cauza ca prapastia devenea tot mai adanca pe masura ce ieseam din ea.Am ajuns pe marginea prapastiei ,am incheiat cu bine lupta cu scara .Ajungand sus am vazut ca prietenii mei erau pe cealalta parte si ma asteptau.Urmatoarea incercare a fost sa ma leg de o tiroliana si sa trec peste prapastie.Tot timpul , toate actiunile,toate prinderile ,toti pasii din vis ,totul in vis a fost incarcat de o teama imensa .Imi era frica de prapastia care prindea parca viata si ma ameninta.Am trecut cu tiroliana .Am scapat.Obosita ce-i drept.