viata mea!

visul meu incepe cam asa-eram in bucuresti si mergeam pe jos..in calea mea intalneam niste sine de tren la care eu nu le`am dat atentie..eram pe cale de a trece peste ele si de a`mi vedea de drum.trenul se apropia de mine doar in cateva secunde,toata lumea din jur striga la mine sa fug repede si sa ma asez jos pentru a nu fi electrocutata..imi amintesc ca il auzeam si pe tati care spunea sa ma colacesc sa nu imi atinga spatele.la sfarsit a venit ambulanta ,spatele meu a fost atins de tren si tesita o vertebra a coloanei care era plina de sange,iau eu ii spuneam mamei sa nu mai planga ca eu sunt foarte bine si nu am nimik