ASCUNDE

Dictionar de vise. Interpretari vise. Pe acest site gasesti un dictionar complet cu interpretarea visurilor tale. Cauta visul tau si afla-i semnificatia, talmacirea sau insemnatatea!
Dictionarul tau de vise online. Afla acum intelesul visului tau! Adauga visul si vom incerca sa-l interpretam impreuna. Interpretare vise.

Dictionar de vise • Visul tau incepe cu litera:
A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W X Y Z

Visele
27-03-2008

Visele

Omul utilizează cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul său este plin de simboluri, dar el foloseşte, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniţiale(ONU, UNICEF), nume de medicamente. Toate acestea nu au semnificaţie prin ele insele, insă au căpătat semnificaţie prin folosirea lor generalizată. Acestea nu sunt simboluri ci semne care conduc numai la obiectele cărora le sunt asociate.

Simbolul este un termen, nume sau imagine care, chiar şi atunci cand ne sunt familiare in viaţa cotidiană, posedă totuşi implicaţiile care se adaugă la semnificaţia lor convenţională. Simbolul implică un oarecare necunoscut, ascuns pentru noi, un sens in plus faţă de cel evident şi imediat. Cuvintele, imaginile simbolice, au un aspect „inconştient" mai vast, care nu s-a definit niciodată cu precizie şi nici nu a fost explicat pană la capăt.

Deoarece o mulţime de lucruri se situează dincolo de limitele inţelegerii umane utilizăm constant termeni simbolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici să le definim şi nici să le inţelegem complet. Chiar percepţia realităţii este incompletă, omul nu percepe niciodată totul pentru că simţurile ii limitează percepţia sa  asupra lumii inconjurătoare. Iar atunci cand simţurile lui reacţionează la fenomenele reale la senzaţii vizuale sau auditive, sunt transpuse din domeniul realităţii in cel al minţii şi astfel devin realităţi psihice cu o natură incomplet cognoscibilă.


Apoi la aceste aspecte inconştiente ale personalităţii noastre conştiente trebuie să adăugăm evenimentele de care nu am luat cunoştinţă in chip conştient. Noi le-am inregistrat, fără ştirea noastră, şi putem să luăm conştiinţă de ele prin reflectarea profundă, sau cand vor ţaşni mai tarziu din inconştient ca o gandire de mana a doua. Această gandire se poate manifesta sub forma unui vis.

Aceasta este pe scurt un traseu  posibil de a ajunge la conceptul cheie al acestei lucrări. Iar dacă atunci cand spui vis de gandeşti la Freud, aflăm că şi el s-a gandit la simbolul visului.

 In inegalabila sa lucrare  dedicată viselor şi interpretării lor in psihanaliză, Traumdeutung, Freud  aminteşte şi de faimoasele  "chei de vise", aceste adevărate manuale de  interpretare de uz comun. Apreciind faptul că  mentalitatea populară   acordă viselor semnificaţie,  spre deosebire de savanţii contemporani lui, care nu  vedeau in ele decit manifestări nervoase aberante,  Freud nu intirzie insă să le pună intr-o  lumină critică.

O "cheie a viselor"  este, in fapt, o "metodă de  descifrare", "intrucit tratează visul ca pe  o scriere  secretă, caz in care fiecare semn  este tradus printr-un semn  corespondent, cu  ajutorul unei chei sigure"

Iată cum am putea utiliza o asemenea "metodă de  descifrare". Să zicem că am visat următoarele: Am mers la gară să iau trenul şi am descoperit  brusc că mi-am uitat bagajele . Deschid o "cheie a  viselor" şi aflu că: "mersul cu trenul"  inseamnă  "un necaz care te paşte de unde nu te aştepţi".   "Bagajele" sint "o veste bună" sau "imbogăţire   rapidă, neaş- teptată". "A uita" (bagajele) -   "ceva  de care nu ştii dar vei afla la  timpul   potrivit"; "veste" ("de peste mări şi  ţări").  Interpretarea visului nu este greu de elaborat dacă  construiesc o relaţie logică intre toate aceste  elemen- te: Imbogăţire peste noapte in urma unei  nenorociri (probabil un deces) a unei persoane  (rude) indepărtate; moştenire etc.simbolurile folosite in vis servesc de cele mai multe ori la a ascunde personae, părţi ale corpului vizand sexualitatea. De axemolu organelle genitale utilizează o colecţie de simboluri bizare şi obiecte ciudate: arme ascuţite,  obiecte lungi şi rigide, trunchi de arbori, bastoane, pentru organelle sexuale masculine, iar pentru cele feminine: dulapuri, cutii, maşini, sobe, camere. Cunoaşterea simbolurilor ne poate ajuta la traducerea a ceea ce rămane neclar in conţinutul manifest al visului.

Sigmund Freud este primul care a incercat să exploreze empiric fundalul inconştient al conştiinţei. El a luat ca ipoteză faptul că visele nu sunt produsul hazardului, că ele se află in relaţie cu gandurile şi cu problemele noastre conştiente.

 In epoca "preştiinţică", umanitatea nu-şi pierdea timpul cu interpreatarea viselor. Cei care şi le aminteau le considerau ca fiind manifestări binevoitoare sau ostile a unor forţe supranaturale. Mai tarziu, ştafeta a fost predată psihologilor şi aproape toţi savanţii lumii contemporane, spunea Freud, sunt de accord in a atribui geneze visului activităţii psihice a omului "am aplicat imaginilor visului acelaşi procedeu de investigare care fusese testat in analiza imaginilor psihotice. Sentimentele de angoasă şi onsesiile sunt incompatibile cu o conştiinţă normală, exact ca şi visele pentru o conştiinţă aflată in starea de veghe. Originea lor, ca şi a viselor, se află in adancurile inconştientului."

Freud şi Josef Breuer au constatat că simptomele nevrotice, isteria, anumite tulburări psihice, comportamente anormale au in realitate un sens simbolic. Reacţiile fizice ale acestor bolnavi nu sunt decat una din formele in care se manifestă problemele care le tulbură inconştientul. Aceste probleme se exprimă şi mai frecvent in vise.

 Şi de la această concluzie Freud a ajuns la ipoteza că dacă incurajăm visătorul să-şi comenteze imaginile viselor sale şi să-şi exprime gandurile sugerate de ele, el va releva fundalul inconştient al tulburărilor de care se plange. In susţinerea acestei ideii o să aduc pe scurt in discuţie tribul Senoi. . Există o cultură minusculă, localizată undeva in Malaiezia, de la care chiar si Jung a avut de invaţat. Este vorba de tribul Senoi, care trăieşte in pădurile ecuatoriale din centrul Malaieziei, departe de orice interacţiune cu civilizaţia modernă. Mărturiile despre tribul SENOI sunt descrise pentru prima data in 1969 de către prof. Kilton Stewart.  Această mică societate nu cunoaşte probleme sociale, doar o armonie perfectă care durează de secole; nu se cunoaşte cand a avut loc vreun conflict in cadrul acestui trib. Cum au reusit?

Prin practicarea unor metode speciale de interpretare a visurilor, sub indrumarea directă a conducatorului spiritual al tribului, pe care-l numesc tohat. Deşi trăiesc in cabane de lemn, suspendate, dimineaţa are loc un ritual neobişnuit: membrii fiecărei familii se adună la un loc, povestindu-şi şi analizandu-şi visurile din timpul nopţii, sub indrumarea tatălui sau a fraţilor mai mari. Apoi, toţi bărbaţii tribului se adună la tohat pentru a prezenta visurile mai importante. Acesta il va indruma pe fiecare, in funcţie de visurile pe care le-au avut. Iar rezultatele sunt excepţionale, dovedite de bunăstarea din cadrul tribului datand de sute de ani.

Freud a acordat o importanţă particulară viselor ca punct de plecare pentru tehnica "asociaţiilor libere".  Insă Jung incepe să aibă indoieli asupra acestei metode şi a utilităţii sale, indoieli care se intăresc atunci cand un prieten in cursul unui voiaj in Rusia a sesizat că anumite cuvinte străine pe care le vedea pe panouri i-au produs o stare de reverie, el atribuia acelor cuvinte, pe cere nu le inţelegea defel tot felul de sensuri. El descoperise cu neplăcere subiecte dezagreabile, ingropate de mult in memoria sa, lucruri pe care dorise să le uite şi pe care conştiinţa sa le uitase. El izbutise să descopere ceea ce psihologii numesc "complexe", adică teme afective refulate, susceptibile de a provoca tulburări permanente in viaţa noastră psihică sau chiar nevroze. Concluzia lui Jung este că atunci cand vrei să descoperi comlexele unei personae nu este necesar să ai ca punct de plecare visul pentru asocierea liberă ci se poate ajunge aici din orice punct al circumferinţei, de exeplu de la un tablou abstract sau un alfabet chirilic.

Aceasta este doar o primă diferenţă de viziune in ceea ce priveşte visul la cei doi psihanalişti. Şi cum altfel am putea noi să inţelegem şi să avem o definiţie cat mai cuprinzătoare a visului dacă nu in "disputa" celor doi?

Mai departe Jung caută o altă utilitate viselor şi spune el " nu cumva ar fi mai  oportun să accord mai multă atenţie formei şi conţinutului visului, in loc să mă las centrat de "asocierea liberă" care ajunge la complexe" avand in vedere faptul că deseori visele au o structură bine definită, un sens vizibil şi manifestă o idée sau intenţie subiacentă.

Noua tehnică a lui Jung ţinea cont de toate aspectele mai vaste şi mai variate ale visului. De exemplu actul sexual poate fi simbolizat printr-un număr mare de imagini diferite, iar printr-un process de asociere, aceste imagini ne conduc la idée de raporturi sexuale şi la complexele specifice care influenţează comportamentele sexuale ale unui individ. Dar am aflat deja că la acestă concluzie putem ajunge şi prin reverie declanşată de un tablou abstract. Astfel putem presupune că visul poate conţine un mesaj altul decat cel sexual. " Un om visează că introduce o cheie intr-o broască, că manuieşte o bată sau că izbeşte intr-o poartă cu un berbec. Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un symbol sexual. Dar faptul că inconştientul a ales una din aceste imagini are o importanţpă deloc de neglijat. Problema reală este de a inţelege de ce a fost preferată cheia in locul batei sau a berbecului. Deci nu actul sexual a fost desemnat ci o altă situaţie psihologică."

In timp ce asocierea liberă ne antrenează din ce in ce mai departe de materialul original al visului printr-un demers de zig-zag, Jung consideră că metoda sa determină mai degrabă să facem o "plimbare" circulară care are ca centru imaginea visului.

In paralelă cu ceea ce Jung scrie,  Freud descrie  procesul de analiză a visului.

Analiza visului incepe cu izolarea tuturor detaliilor pentru a desface astfel legăturile care le leagă unele de altele. Fiecare dintre aceste detalii este supus asociaţiilor libere de ideii care I se oferă. Prin acest procedeu se obţine un ansamblu de ganduri şi reminescenţe printer care se află un număr mare de elemente esenţiale ale vieţii intime a visătorului. Materialul astfel relevant prin analiza visului se găseşte in stranse relaţii cu visul insuţi, dar o simplă examinare a conţinutului visului nu l-ar fi descoperit, mai ales că visul este uneori incoerent, inteligibil şi lipsit de orice elemente afective.

Ce este operaţia de interpretare a visului, realizată de Freud din perspectiva lui J. B. Pontalis?

Mai intai are loc o substituţie a imaginilor cu ascultarea unei relatări. Apoi, in are loc o readucere a acestei relatări, in forma de discurs subordonată logicii, la forma unui text. Abia aici incepe "travaliu" de interpretare, prin descompunerea , dezlegarea, destrămarea textului pentru ca , in ultima analiză, să ajungem la enunţarea acelei Wunsch(poftă, dorinţă). Pentru a inţelege mai bine, Pontalis allege metafora trenului: relatarea visului ar fi ceea ce călătorul povesteşte despre călătoria sa la revenirea acasă. Wunsch ar fi ceea ce l-a indemnat, in starea de excitare, nelinişte şi aşteptare să ia trenul. Dar povestitorul şi cel care ascultă ignoră acest lucru ca şi cum gara din care incepe călătoria nu at figura, ci numai gara de destinaţie(relatarea) şi staţiile intermediare(asociaţiile). "Trenul de ganduri" nu  o ia niciodată pe calea cea mai scurtă, ci pe o traiectorie extreme de complicată. Cel care visează işi inventează parcursul care este numai al lui, işi are propria reţea. Autorul vede in vis un mister, o enigmă pe care Freud o neglijează, el "rupe vraja visului", visul nu mai este calea regală, interpretarea fiind considerată această cale.

 Visul, consideră  Freud, este un substitute al intregului conţinut intelectual şi sentimental al asociaţiilor de idei  la care analiza ajunge.   Visul, aşa cum se găseşte in memorie este opus aterialului care va fi furnizat mai tarziu de analiză. Primul este conţinutul manifest al visului iar al doilea conţinutul latent al visului. Procesul de transformare a visului latent in vis manifest se numeşte mecanismul visului.

Astfel pentru Freud visul este o confidenţă, dar una voalată in termini improprii; pentru Jung visul este o exteriorizare specifică a inconştientului care apare in conştient; pentru Aristotel o activitate mentală a sufletului omului adormit, şi nu in ultimul rand visul este pentru Roland Cahen, expresia acestei activităţi mentale care trăieşte in noi, care gandeşte, simte, incearcă, speculează, in marja activităţii noastre diurne şi la toate nivelurile, de la planul cel mai biologic la cel mai spiritual al fiinţei, fără ca noi să o ştim.

Pentru fiecare dintre aceşti autori visul se prezintă puţin altfel, şi ca să vedem mai clar acest "altfel", Jung povesteşte unul din visele sale lui Freud, ii cere să il interpreteze şi apoi face diferenţa. Pe scurt Jung are un vis in care vede intr-o casă părăsită sceletele şi craniilie celor din familia lui.(detalii cu privire la acest vis in  C.G. Jung, Analiza viselor, Ed. Aropa, 1998). Freud interpretează visul ca fiind o tentativă de a scăpa de o problemă cu care visătorul se confruntă in realitate. Iar Jung vede in acest vis un rezumat al vieţii şi evoluţiei sale spirituale, pentru că pentru el visul are o valoare care nu ar trebui subestimată, fiind autoprezentarea şi autodescrierea spontană a situaţiei actual constatată şi prezentă in inconştient. Visul aduce un soi de bilanţ, intinerar al situaţiei intrapsihice prezente.

Visul este văzut plastic de Jung ca o dramă in 4 acte:

-1. expoziţia şi prezentarea personajelor, a locului geografic, epoca, decorurile.

-2. acţiunea care se anunţă şi se inoadă.

-3. peripeţia sau drama.

-4. punctus terminus- soluţionarea, deznodămantul, concluzia.

Astfel pentru Jung lumea viselor este la fel de bogată, diversă şi polimorfă ca şi lumea conştientului, şi visul prezintă in acest context o diversitate, o bogăţie care poate depăşi pe cea a conştientului pentru că visul poate face apel la toate materialele psihice subliminale, amintiri, percepţii şi apercepţii, criptomnezii, refulări care nu au atins incă pragul conştiinţei. El vede in vis o expresie spontană, normală, creatoare a inconştientului sub formă de imagini şi simboluri. In timp ce Freud „prea scurt şi prea schematic"(Roland Cahen) are tendinţa să vadă intr-un vis o manifestare deja oarecum perturbată a vieţii mentale sau o formă de activitate psihică care dacă se agravează se va indrepta spre patologic, simptome isterice, ideii obsesive şi delirante care au deci prea puţin sens in sine şi care manifestă in cel mai bun caz o dorinţă mai mult sau mai puţin infantilă.

Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visătorului, care furnizează concomitent asociaţiile şi contextul imaginilor onirice, cu care ii putem explora toate aspectele. Această metodă convine tuturor cazurilor obişnuite, cele in care o rudă, un prieten iţi povesteşte un vis in decursul unei conversaţii, dar cand este vorba de vise obsesionale, sau cu o incărcătură afectivă puternică, asociaţiile personale pe care le propune visătorul nu mai suficiente pentru o interpretare satisfăcătoare. In aceste cazuri trebuie să luăm in considerare faptul că găsim in vis elemente care nu sunt individuale şi nu pot fi extrase din din experienţa personală a visătorului. Aceste elemente, Freud le denumeşte „reziduri arhaice", forme psihice pe care nu le poate explica nici un incident al vieţii individului şi care par să fie innăscute original, o moştenire a spiritului uman.

In afară de interpretare prin asociere liberă mai există şi explorare a visurilor, despre care Kaplan s-a ocupat, fiind oarecum la polul opus cu Freud.

Explorarea visurilor constă in aplicarea metodelor de actualizare a conţinutului visului, de raportare a acesteia la personalitatea individului şi la viaţa de fiecare zi. Un sfert din visurile noastre au teme sexuale sau se referă la sentimente şi relaţii, o jumătate din ele infăţişează in situaţii de adversitate şi conflict. Eul oniric este imaginea din vis a celui care visează, el are reacţii emoţionale şi participă la evenimente. In opoziţie cu acest Eu este configuraţia arhetipală majoră a Adversităţii, care corespunde acelei energii care distruge şi se opune. In contradicţie cu această dinamică majoră se află arhetipul Eroic, cel care salvează şi conduce la victorie. Salvatorul şi Eroul reprezintă două personificări ale acestui arhetip. La intersecţia dintre Adversitate şi Eroism se află din nou Sinele, ale cărui principale trăsături arhetipale sunt lupta şi conflictul.

Funcţiile visului din perspectiva lui Jung

Imaginile viselor noastre sunt mult mai pitoreşti şi mai frapante decat conceptele sau experienţele care sunt contrapartea lor in viaţa diurnă. Unul din motive este că in vis, aceste concepte pot exprima sensul lor inconştient. In timp ce in gandurile noastre conştiente noi ne menţinem in limitele afirmaţiilor raţionale, care au mai puţină culoare, căci le-am dezbrăcat de majoritatea asociaţiilor lor psihice. Noi trăim intr-o lume „obiectivă" şi am dezbrăcat-o de ceea ce psihologii numesc identitate psihică, sau „participare mistică". Dar tocmai acest halou de asociaţii inconştiente dau aspectul colorat şi fantastic al universului primitivului. Noi i-am pierdut conştiinţa in aşa măsură incat nu-l recunoaştem.

Mesajele inconştiente sunt de o foarte mare importanţă. In viaţa noastră conştientă suntem expuşi la tot soiul de influenţe. Evenimentele ne pot stimula sau deprima, ne atrag atenţia şi ne pot incita să ne angajăm pe căi care nu convin individualităţii noastre. Că ne dăm seama sau nu, conştiinţa noastră este constant tulburată de asemenea incidente, şi expusă aproape fără apăsare impotriva lor.

Funcţia generală a viselor este de a incerca să restabilim echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care, intr-o măsură subtilă, reconstituie echilibrul total al intregului nostru psihic. Aceasta este funcţia complementară a visului in constituţia noastră psihică.

Visul compensează deficienţele personalităţii acelor oameni care au o opinie foarte bună despre ei inşişi sau care fac proiecte grandioase fără legătură cu capacităţilereale, şi tot visul ii avertizează de pericolul demersului lor. De axemplu: un caz tipic al femeii care duce o viaţă foarte ambiţioasă. In starea de veghe ea este trufaşă şi autoritară iar visele ii sunt şocante şi ii arătă tot felul de lucruri neplăcute. Ea refuză cu indignare să le admită atunci cand terapeutul i le relevă. Visele devin insă ameninţătoare şi pline de referinţe la plimbările pe care femeia obişnuia să le facă singură prin pădure. Astfel visele o avertizează de pericol, dar ea nu le ia in seamă. Peste puţin timp este atacată in pădure de un pervers sexual şi se alege cu cateva coaste rupte.

Aşadar visele pot să anunţe anumite situaţii cu mult inainte ca ele să se producă. Visele acţionează uneori ca şi Oracolul din Delfi care spune regelui Cresus că dacă va traversa Halys va distruge o mare impărăţie.

Omul primitiv era mult mai guvernat de instinctele sale decat omul modern, „raţional", descendentul său care a invăţat să se „controleze"  In procesul civilizaţiei s-a ridicat un perete despărţitor, din ce in ce mai ermetic, intre conştiinţa noastră şi straturile instinctive mai profunde ale psihicului, şi   a fost despărţită in final, de baza somatică a fenomenelor psihice. Din fericire aceste straturi instinctiv fundamentale nu s-au pierdut. Ele fac parte din inconştient şi se exprimă numai prin limbajul imaginilor onirice. Aceste fenomene instinctive, pe care nu le recunoaştem intotdeauna ca atare se manifestă sub o formă simbolică, şi joacă un rol vital in ceea ce numim funcţia compensatorie a visului.

Pentru a salva stabilitatea mentală, trebuie ca conştientul şi inconştientul să fie integral legate pentru a evolua paralel. Dacă sunt separate rezultă tulburări pasihice. Astfel simbolurile viselor sunt mesagerii indispensabili care transmit informaţia dinspre partea instinctivă spre partea raţională a minţii umane.

„Visele sunt deghizarea unei dorinţe" Freud

Afirmaţia lui Freud că visul este realizarea unei  dorinţe  inconştiente creează impresia  că psihanaliza a adus o contribuţie revoluţionară pe  tărimul interpretării. Pentru că ea ar poseda, in  această privinţă, o viziune  calificată  drept "ştiinţifică", radical opusă celei  populare sau tradiţionale.

Faptele, insă, nu stau deloc aşa.  Oricine cercetează clasificarea viselor in  antichitate, şi mă refer aici in special la  lucrarea lui Macrobius , "Comentariul la   visul lui Scipio", observă că tradiţia a remarcat  şi visele cu conţinut "ştiinţific", de  genul celor  abordate de psihanaliză.

Pe scurt, Macrobius distinge patru categorii de  vise. Trei dintre ele oferă interes efortului de interpretare,  in timp ce ultima rămine, ca să spunem aşa,  apanajul  vulgului. Primele trei categorii includ:  visul simbolic, visul viziune şi visul  oracular(6). Ultima se referă la visul care provine  din fermentaţia nocturnă a impresiilor  noastre diurne. Observăm limpede că ultima categorie defineşte visele supuse atenţiei lui Freud.

Concluzia care se impune in lumina celor de mai sus ar fi: mentalitatea antică a cunoscut şi visele cu  caracter "profan", adică cele care nu  merită supuse interpretărilor, dar care, ulterior,  au făcut obiectul cercetării "ştiinţifice" a  psihanalizei. Pe de altă parte, este evident că,  interesat de "visele profane",  suspectind de  pe poziţii ştiinţifice mentalitatea tradiţiei, Freud  a ignorat visele sacre (primele trei categorii la Macrobius).  El a creat senzaţia că şi   acestea ar putea  fi incluse la capitolul  viselor-dorinţă,  capitol familiar lui, atunci cind ele  nu sint  rodul creaţiei poetice sau de  conjunctură ideologică.

 Visul simbolic  "invăluieşte in metafore, ca un fel de  ghicitoare, o semnificaţie ce nu poate fi inţeleasă  fără  interpretare". Visul viziune, sau horama , "este o derulare premonitivă a unui  eveniment viitor". Visul oracular, sau chrematismos, se recunoaşte "atunci cind, in somn, părintele celui care visează, sau alt personaj respectat sau impresionant, poate un preot sau chiar un zeu, dezvăluie fără ajutorul simbolurilor ceea ce se va intimpla, ceea ce trebuie sau  nu trebuie  făcut". (E.R.Dodds, "Dialectica spiritului  grec", Ed.Meridiane, 1983,  p.130).

După criteriul de realizare a dorinţelor Freud stabileşte trei tipuri de vise:

  1. vise care reprezintă o dorinţă nedeghizată(visul infantil)
  2. vise care reprezintă  deghizat o dorinţă refulată;
  3. vise care reprezintă nedeghizat o dorinţă refulată.

 

Alte funcţii ale viselor:

(din perspectiva lui Streohon Kaplan)

Urmărirea itinerarului oniric a adus intotdeauna modificări insemnate in viaţa omului. Putem trăi la suprafaţă sau ne putem deplasa in adancurile experienţei noastre pentru a găsi sensuri. A trăi la suprafaţă inseamnă a participa la viaţă fără a reflecta, inseamnă a avea copii, a presta o activitate productivă, a plange, a rade şi toate celelalte lucruri care fac parte din ceea ce numim viaţă. Aceste experienţe sunt reale, nimeni nu se poate indoi de ele, dar in acelaşi timp ele sunt adesea repuse in scena de vis. Aceasta este ceea ce numim viaţa interioară prin contrast cu viaţa exterioară.

Cercetările moderne au descoperit ceea ce se cunoştea incă din timpuri străvechi şi anume că visurile noastre constituie o parte integrată a sănătăţii noastre mentale. In interiorul sufletului nostru, in viaţa interioară care corespunde dinamicii personalităţii, există un centru natural de autocontrol care ne ajută să prelucrăm evenimentele din viaţă. In fiecare noapte acest centru de integrare, Sursa visurilor, ne trimite mesaje referitoare la dificultăţile curente din viaţa noastră şi la ceea ce trebuie să interpretăm pentru a le rezolva. O dificultate reprezintă o problemă nerezolvată, un potenţial nou şi un punct de opţiune pentru schimbare.

Adormind, devenim inconştienţi, inregistrăm cele mai importante experienţe legate de starea de veghe potenţială, in vis Eul nostru acţionează, iar propria noastră imagine din vis incearcă să ne facă să devenim conştienţi de ceea ce suntem in realitate.

Adesea simptomele fizice simbolizeauă alte dinamici care se află active in interiorul nostru. Dacă putem ajunge la acestea, simptomele pot fi vindecate. Este ca şi cum intregul nostru corp este un vis, care atunci cand il inţelegem şi lucrim asupra lui, devine echilibrat şi se reintegrează. De exemplu eu, autorul eseului, am inceput să studiez pentru această lucrare in perioada cand organismul meu respingea un antibiotic de care aveam mare nevoie pentru a preveni o infecţie. Puţin sceptică la ceea ce inseamnă psihanaliză, dar fiind de aceeaşi părere cu psihanaliştii in ceea ce priveşte visele, am avut ocazia să am un vis, in care organismul meu incerca să mă convingă că acel medicament pe care il iau nu este bine tolerat. Estfel după o zi de la vis am fost nevoită să intrerup tratamentul respectiv şi să incep altul. De data aceasta am avut un vis in care cele două medicamente, personificate se certau, iar inconştientul meu l-a ales pe cel din urmă, promiţandu-i că il va tolera. Să fi fost faptul că tocmai citeam despre funcţiile visului?, sau am devenit eu mai atentă la mesajele organismului meu date prin intermediul viselor?

Visurile par mai mult a explora problemele decat a da răspunsuri. Ele deschid calea către prelucrare, dar nu realizează această prelucrare. Visurile prezintă problemele noastre de viaţă şi necesitatea schimbării cu mult inainte ca ca noi să ne dăm seama la nivelul conştiinţei.

Că, probleme noastre sunt transpuse in vis ne-o dovedeşte şi P. G. Ashley, in lucrarea sa „Visul şi sexualitate", in care prin intemediul unor studii de caz, ne arată corespondenţa intre vis şi realitate. Insă el se referă doar la problemele de ordin sexual cu care pacienţii se confruntă, şi riscă astfel să generalizeze faptul că problema sexualităţii este una definitorie pentru echilibrul emoţional al organismului uman.

O altă funcţie a visurilor este că intrerupe somnul atunci cand e necesar; este paznic de noapte conştiincios care reduce la tăcere toate zgomotele care ar putea trezi populaţia dar care nu ezită să indeplinească sarcina opusă şi să ridice toate lumea in picioare in momentele in care zgomotele devin neliniştitoare.(S. Freud)

Conform teoriei lui Robert, visul indeplineşte pentru creerul supraincărcat, rolul de supapă de siguranţă. Visele au o putere de deconectare, de tămăduire.

Burdach vede in vis un timp in care spiritul işi reface energia pentru a doua zi, şi citează pe  Novalis cu privire la activitatea onirică: „Visul ne apără impotriva uniformităţii, impotriva monotoniei vieţii, fiind un divertisment liber al fanteziei noastre inlănţuite, care intrerupe permanenta seriozitate a adultului printr-un vesel joc de copil"

Inchei aici acest inceput de a intra in lumea visului, sau aşa cum am văzut in lumea relatărilor despre vis şi a interpretărilor care i se aduc. Nu este un eseu care să cuprindă toate definiţiile conceptelor legate de vis, nici nu sunt prezentaţi toţi psihanaliştii de seamă care s-au ocupat cu studierea visului, ci mai degrabă este un eseu pentru  a deschide pofta de a şti mai mult. Tocmai de aceea informaţiile pot părea disparate, sunt de fapt fragmente din controversele celor care au studiat visele. Şi mai mult decat atat sunt informaţiile pe care „un individ" le-a selecţionat din multitudinea lor, ca fiind in concordanţă cu personalitatea sa.

 

Sursa  - http://referat.clopotel.ro/



Articole recomandate

  • tinerii-viseaza-in-culori-iar-batranii-monocrom

    Tinerii viseaza in culori, iar batranii monocrom

    Omul utilizează cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul său este plin de simboluri, dar el foloseşte, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniţiale(ONU, UNICEF), nume …

    27-10-2008
  • visele-vor-putea-fi-urmarite-pe-micul-ecran

    Visele vor putea fi urmarite pe micul ecran

    Omul utilizează cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul său este plin de simboluri, dar el foloseşte, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniţiale(ONU, UNICEF), nume …

    18-10-2014
  • ce-semnificatie-au-visele-de-valentines-day

    Ce semnificatie au visele de Valentine's Day?

    Omul utilizează cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul său este plin de simboluri, dar el foloseşte, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniţiale(ONU, UNICEF), nume …

    13-02-2015

Interpreteaza-ti visul!

Afla acum semnificatia visului tau!

Descrie visul din noaptea trecuta sau oricare vis pe care doresti sa-l interpretezi si haide sa incercam sa-l interpretam impreuna. Astfel fiecare poate sa isi dea cu parerea si cu siguranta vom gasi o interpretare cat mai apropiata de adevar.

 Adauga visul tau!

Reclama

Parteneri