ambiguu

M-am trezit speriata. Inca sunt speriata. Pe langa faptul ca am dormit mult de la ora 23 pana la ora 13 , sunt sigura ca daca nu imi suna telefonul nu ma trezeam nici pana la aceasta ora (15.00). Adevarul este ca am adormit cu gandul la moarte. Eram speriata inainte de a adormi. Ma gandeam de ce mor atatia oameni. M uitam la un clip cum un pusti de 17 ani a murit pe terenul de volley, si multe alte cazuri. Visul meu s-a axat pe acest subiect. Am visat ca trebuia sa mor.Stiam ca trebuie sa mor. Aveam o zi la dispozitie sa anunt prietenii si rudele ca eu urmeaza sa parasesc aceasta lume. Nimeni nu ma asculta. Nimeni nu ma credea. Mergeam la fiecare in parte si toti imi zambeau, dar nimeni nu imi vorbea. Era ca si cum nimeni nu ma auzea. A venit a doua zi si stiam ca trebuie sa mor. Ma urcam in pat si incercam sa adorm , sa fie moartea mai usoara. Dar lucrul asta nu s-a intamplat. La un moment dat ( nu sunt imagini clare. totul era ambiguu) am cazut intr-un somn adanc de cateva ore bune si ai mei ma dusesera sa ma ingroape. In subconstientul meu stiam ca dorm dar nu puteam sa ma trezesc. Urma sa fiu ingropata. M-am trezit sunand telefonul. Tin sa mentionez ca m-am trezit pe latul patului. Adica m-am foit toata noaptea. Acum am o stare asa ... imi simt capul foarte greu si stau in pat. Ma simt ca si cum nu am dormit deloc.