... o ciudațenie

Întotdeauna am crezut în oniromanție, în teoria conform căreia inconștientul comunică cu conștientul, oferindu-ne în mod cifrat informații despre evenimente ce vor urma în viața noastră. Deși nu reușesc să interpretez ceea ce visez, știu bine, aproape instinctiv...că animite vise( de exemplu copil/ii mici) premerg unor evenimente foarte neplăcute..pentru mine a fost mereu așa, deci e ”regulă”.\\r\\nVis:\\r\\nAcțiunea visului are loc într-o zi extrem de însorită..într-un loc plin de istorie, Valea Templelor(la valle dei templi) în Sicilia, loc pe care l-am vizitat. Eu stiu că eram acolo, deși nimic din peisajul locului nu corespundea (în visul meu) cu peisajul real. Se făcea că trebuia să curăț de praf un perete...mai degrabă un zid de înălțime mică, dar lung..zidul de protecție a unei case (asemenea unui gard din beton).. casă apărută ulterior în vis. Nu casa mi se pare a fi în prim -planul visului..ci două personaje masculine ce mă priveau din spatele acelui zid, în timp ce eu, curățam acel zid prafuit cu o PERIUȚĂ DE DINȚI..exact ca în povestioarele unora ce au facut armata în timpurile comuniste, doar că eu, nu eram pedepsită să fac acel lucru, ci îl făceam din proprie inițiativă. Unul dintre cei doi bărbați de care am facut vorbire, mă privea de la o oarecare distanță..tăcut și..parcă înțelegător, celălalt a apărut câteva momente mai târziu..ieșind din casă (barbat tânăr, brunet, ten bronzat..aspect plăcut), s-a apropiat de mine, oarecum agresiv, și (nenorocitul:))..mi-a suflat în față tot praful pe care nu reușisem încă să-l strâng, întorcându-mi , cu un aer triumfător, spatele...\\r\\nM-am retras, încetând operațiunea de ”igienizare garduri” și am observat cu surprindere că o altă persoană făcea același lucru-curăța- însă mult mai eficient, cu o cârpă, și chiar reușise să facă o treabă foarte bună. Acea persoană era soțul meu.\\r\\nAm început să observ împrejurimile...multă iarbă verde..soare..și o insectă, cred că un gândac, de dimensiuni uriașe. Tot ce va urma în vis, devine neclar..apare o mamă cu un mic copil ( copilul abia mergea in picioare ),..insecta ca din senin se transformă într-un animal, tip iepure (dar totuși nu iepure!) cu o blană de un alb imaculat..și printr-o săritură se îndreaptă spre mamă și copil..si spre mine. Eu iau copilul de cealaltă mână, repede, repede...și toți trei (mamă, copil , eu) încercăm să fugim.....mă trezesc.....