Pandeam oameni sa-i impusc

In prima parte a visului ma aflam la o margine de codru, amiaza fiind,undeva pe culmea unui deal, stateam in spatele unei panze ce parea a fi un banner, de culoarea unui alb impur, fixat de un cadru metalic si lemnos.Aveam o pusca veche parca din timpul razboiului, cu luneta, si pandeam acolo ascuns in umbra sa impusc un grup de oameni... Gandeam ca lentila nu reflecta lumina soarelui ce tocmai iesea din partea stanga a mea, ridicandu-se deasupra altei paduri de un verde viu. Asteptam momentul. Dincolo, pe o alta culme unde erau tintele mele, erau defapt niste tineri necunoscuti, ascunsi la randul lor, dar nu stiau de pericolul ce-i pandea, totusi stiam ca erau relaxati si stateau de vorba. Intre mine si ei o vale cu un drum si case. Soseste momentul si trag... Prin luneta am observat improscarea sangelui... unui copil de vreo 7 ani, baiat...cu par blond inchis si carliontat, cu un chip angelic... ingenuu, imbracat in haine deschise, de mana i-l tinea cred ca tatal lui... cazut in genunchi si sfasiat de durere. Pocnetul pustii mi-a tradat pozitia si ca din senin au apraut cativa martori, doream sa-i omor si pe ei, dar stiam ca nu am munitie suficienta. Scot cartusele din incarcator in numar de 4, rosii precum sunt cele cu alice de vanatoare si ma resemnasem. Deodata am fost coplesit de mustrarea constiintei: \"de ce am facut asa ceva?\", Predomina un sunet surd de pretutindeni... poate ca doar in mintea mea, jalea mamei acelui copil care imi distrugea sufletul parca si doream inexistenta mea. Scena II : se facu seara... si urcam o scara in spirala cu trepte largi si scunde, facute din pietre parand un sit arheologic, in jurul scarilor era o jungla cu liane. Langa mine era un domn necunoscut care imi cerea sa-i download-ez o carte de-a lui Dostoievski... \"Crima si pedeapsa\" probabil, nu am retinut exact titlul... Am avut reactii necontrolate de furie din cauza intamplarilor mai de dinainte... in cele din urma mi-am cerut scuze si ca ii voi da ceea ce-mi cere daca imi mai ramane timp, stiind ca va trebui sa vina politia sa ma aresteze... Scena III : eram acasa... lume pusderie in curtea mea, toti cu ochii atintiti spre mine, privindu-ma cu dispret, marindu-mi sentimentul de vinovatie.... Sosise posta - o femeie in varsta pe care o cunosc - si-mi dadu un plic... cand l-am luat in mana era un bandaj imens, tot alb si murdar si cu pete de sange... provenea de la copilul decedat. Am inceput sa plang sfasiat de durerea faptei mele grotesti... Gandeam ca mi-am stricat cursul vietii... Le-am spus consatenilor de acolo sa plece si sa ma lase in pace, ca vor scapa de mine in curand. Si intrand in casa -usa intrarii fiind deschisa- in camera mea unde era cam intunecata din cauza noptii, si luminata doar de un monitor, cu usa deschisa pe hol la randul ei, am vazut o astrograma pe masa - nu a mea- pe jumatate acoperita de o carte de astrologie... Si imi amintisem ca nu am gasit nimic, nici un eveniment de o asemenea natura in viitorul apropiat, si iar ma intrebam \"de ce?\" plangand in hohote. Am inceput sa caut pe net cu disperare 2 prieteni sa stau cu ei de vorba pe skype, insa calculatorul afisa erori... Ma simteam singur... parasit de toata lumea. \"Ultimele mele clipe de libertate, va veni politia si ma va duce la puscarie\", mai spuneam... \"S-a dus toata viata mea!\". Apoi trageam de obraji spunand ca e doar un vis, ca nu are cum sa fie realitate... si dau sa ies din camera, trecand pragul usii m-am trezit brusc din vis transpirat leoarca, cu toti muschii amortiti, plin de spaima si cu o durere acuta la inima...