imi ahizitionam in rate singura un sicriu pentru mine

In vis mergeam impreuna cu sotul meu la un drum lung si, ajungand in zona, am facut si o lapidara oprire la tara, in satul natal al tatalui meu, un loc pe care eu il iubesc mult de tot si era vreme de vara (visul s-a intamplat iarna). Ajungand acolo am intrat in contact cu un preot care imi arata o troita cu baza betonata si in sus lucrata din lemn, un fel de pal care sub pelicula lucioasa avea lucrate niste modele extrem de migaloase si de frumoase, adevarate opere de arta. Troita avea in fata usi. Deschideai usile si vedeai icoanele. Era superba, un adevarat monument artistic. Chestia e ca eu, privind troita si modelul de pe lemn, discutam cu preotul si consideram ca vorbesc despre un sicriu, nu despre o troita. Preotul imi spunea ca ei, acolo la manastire (nu exista manastire in zona aia) lucreaza lemnul asa frumos si ca imi poate executa sicriul chiar cu modelul acela. Pretul era de 20 milioane de lei vechi si eu am comandat cu fermitate un sicriu pentru mine. Sotul meu si celelalte rude imi spuneau ca nu e normal sa-mi cumpar sicriu la varsta mea (am 39 ani) si, in plus, nici nu avem bani sa-l platim. Un om sanatos, tanar, nu are motiv sa-si ai sicriu. Dar eu il voiam pentru ca era frumos si bine lucrat, era ceva special. Asa ca eu i-am zis sotului ca il iau in rate si ca daca platesc 2 milioane vechi lunar, atunci in 2 ani il achit. Sotul meu se plangea ca noi nu avem suficienti bani sa ne platim nici macar acum ratele lunare, dar barem inca 2 milioane in plus. Eu insa eram ferma pe pozitii, energica, vesela si increzatoare si l-am comandat.