scara destinului...

Ma aflam intr-o cladire mare,veche ,parea a fi o catedrala. La un moment dat,am urcat scara subreda cu balustrada metalica,dar,speriata , am incercat sa ma intorc din drum -coborind cineva m-a ajutat dindu-mi mina,sustinindu-ma. M-a purtat catre o strada dreapta ,ce dadea intr-un cimitir . Parea ca cei ce trecusera pe acolo ,isi lasasera amprenta piciorului in nisip...ca isi abandonasera un pantof ,dupa ce, ar fi incercat sa calce pe cozonaci...