ca o apocalipsa

Eram cu copiii mei intr-un loc neunoscut unde o mare de oameni astepta sa plece spre granita...Deodata cerul s-a innegurat foarte tare,norii s-au transformat in uriase stancicare cadeau pe cladiri si le distrugeau.O bucata a venit si spre noi si a atins-o pe fiica mea,doar a atins-o.Dupa aceea norii au revenit la forma iniiala si eu trebuia sa plec spre granita..........ma framanta faptul ca nu aveam haine la copii ,totusi aveam 200 de euro sau alti bani nu stiu,dar 200 si voiam sa le iau haine din granita.Era o panica totala prntre oameni ,nu existau mijloace de transport toti erau pe jos ca refugiatii .........Era un sentiment de spaima si neputinta de ceva irevocabil.