plangeam de bucurie la vederea unor morti

..ma trezesc dimineata tare trista...simteam un gol in stomac si trupul mi-l simteam slabit.era ceva neobisnuit: de ce am plans atat?e vis sau realitate?
confuza....imi ridic privirea spre tavan si ma gandesc: am visat asta?de ce am visat?de ce am plans atat de mult?
mi-era un dor nebun de ei?
visam ca eram fata in fata cu bunicii din partea mamei....vorbeam cu ei,povesteam multe...eram atat de fericita ca putea sa le povestesc unele lucruri mai ales ca eu nu ii cunoscusem niciodata.
ca in orice vis nimic nu e clar...nu-mi amintesc bine cadrul,era un fel de piata..era un fenomen inexplicabil...ceva de genul?: am murit si eu si parintii mei dar eram intr-0 piata alaturi de bunici si parinti....
simteam o nevoie nebuna sa plang de bucurie pentru ca am putut vorbi cu ei...ii vedeam bucurosi si ma rugau sa nu mai plang.insa plangeam...plangeam si nimic nu ma putea opri.
intrebarea mea e: de ce mi s-a facut un dor nebun de ei?
de ce am plans la vederea lor atat?
ce semnifica acest vis?
trebuie sa ma rog pentru sufletul lor si sa aprind lumanari?
sunt confuza...